de unde vin copiii?

Să fie adevărat că acel cuvînt foarte scurt pe care îl găseam scris pe gardul de beton sau zgîriat pe smoala vreunei ţevi de canalizare înseamnă că toţi oamenii mari... Şi atunci toate cîntecele pe care le cîntam cu atîta plăcere: „Selene-ene-a, fuge baba-n pijama/ Selene-ene-a, moşul fuge după ea" etc., nu se refereau la acelaşi lucru scîrbos? Ba da, zicea Luci, şi adăuga cu cinism: chiar mama şi cu tăticul fac lucrul ăsta. Apoi începea să viseze: cînd ei trebuiau să facă lucrul ăsta, se duceau la un fel de spital. Acolo li se dădea o cameră fără ferestre şi cu gaura cheii astupată cu vată. În mijlocul camerei se află un fel de masă de operaţie, pe care femeia se aşază cu faţă în sus. Deasupra femeii se află un hamac pe care bărbatul se suie cu o scară şi în care se aşază cu faţa în jos. Apoi, un mecanism apropie hamacul de masa de operaţie, aşa încît părinţii se trezesc unul peste altul, tocmai ca în bancurile lui Mimi. Totul dura mult, ore în şir, timp în care femeia citea o carte